​Datorii

Cred că în concepția multor oameni este că băncile au bani, și pot să absoarbă pierderi, de exemplu de la o țară care nu mai vrea sau nu mai poate să-și plătească datoriile. Confuzia pleacă de la faptul că oamenii se gândesc că băncile sunt executivii care au venituri de milioane (salarii, dar mai ales bonusuri). E greșit. Mulți din ei nu au bani mulți în bancă ci îi investesc în proprietăți sau alte chestii.
Apropo: datoria SUA este peste 30 trilioane dolari, deținută în mare parte de instituții financiare din SUA. Agentul extern cu cea mai mare parte din datoria SUA este Japonia cu peste 1 trilion (1 trilion = o mie de miliarde)

---

​Banii băncii sunt banii celor care au conturi acolo, oameni obișnuiți. Cei mai mulți bani sunt investiți în diverse fonduri, și aici începe beleaua. Fondurile au un nume general, cum ar fi tehnologie, resurse, diverse bonduri, real estate… Nenorocirea este că datoriile țărilor sunt undeva răspândite în aceste fonduri, și cei care investesc nici nu știu ce conțin pachetele în care au investit. Ceea ce știe investitorul este factorul de risc, cu cât riscul e mai mare poți câștiga mai mult, dar la un dezastru economic, financiar, instabilitate mondială, pierzi mai mult. Agentul băncilor sau instituțiilor financiare e obligat să întrebe care e factorul de risc pe care omul îl dorește, și ce tip de fonduri vrea. Oamenii răspund dar nu înțeleg mare lucru din ce semnează.
Fac o notă aici: de ce riscă oamenii să investească? Răspuns: așa funcționează sistemul. Economia ca să se dezvolte are nevoie de bani, și toată lumea contribuiește. Banii lăsați la bancă se depreciază: băncile dau dobândă pe banii depuși, dar sub rata inflației, și în plus, pentru că acei bani sunt venit, se impozitează. In America de Nord aceste investiții se fac cel mai mult pe bază individuală. In Europa, unde pensiile sunt mai generoase, investițiile de unde sunt plătite pensiile (printre altele) sunt făcute de instituții guvernamentale.
 
Ce se întâmplă dacă o țară nu mai vrea să plătească datoriile? Acele fonduri ce conțin datoria scad dramatic, apoi ca un bulgăre de zăpadă ce merge la vale problema se amplifică și mulți oameni care au fodurile afectate își pierd banii. Mai rău, unele bănci sau instituții financiare pot falimenta și cei care aveau conturi acolo își  pierd economiile. Ȋn plus, multe datorii sunt la băncile din țările respective, și primii care ar suferi ar fi chiar cetățenii lor.
Guvernele din țările “bogate” vor trebui să-și salveze oamenii ce și-au pierdut banii, cu ajutor social sau alte forme. Cu alte cuvinte, datoria care nu este plătită de o țară, se respândește la buzunarele oamenilor de te miri unde în lumea asta mare, și la guvernele țărilor la care datoria se mărește prin cheltuielile suplimentare de care am amintit mai înainte.
Nici o țară nu o să fie lăsată să nu-și plătească datoriile, presiunile o să fie imense pentru programe de austeritate. Iar românii trebuie să-și amintească de timpurile când Ceaușescu a decis să plătească datoria țării și oamenii au răbdat de foame și frig (“să mai pună o haină pe ei” a zis Ceaușescu).
Mexicul a anunțat că nu-și va mai plăti datoriile pe la 1860-1870. Franța, UK și Spania (care aveau cea mai mare parte din datoria Mexicului) au intervenit militar ca să impună condiții ca să oblige Mexicul să plătească.
Exemplul recent este Grecia care a ajuns la scadență cu rambursarea de datorie și nu mai avea bani, și nici o instituție nu voia să o mai împrumute, știind situația. Unii cred că au fost iertați de datorie, dar nu e așa. Țări “bogate”, în special Germania, i-au dat banii împrumut ca să-și plătească scadențele, la dobânzi mai mici, cu condiția să ia măsuri dramatice de echilibrare a bugetului. Și grecii au trebuit să asculte, nivelul de trai a scăzut substanțial și-i acuzau pe nemți pentru asta. Au ieșit în stradă degeaba, au trebuit să urmeze programul impus. Acele bănci care i-au împrumutat pe greci cu dobânzi mici au pierdut prin faptul că nu i-au investit în ceva mai rentabil, și am văzut chiar și aici în Canada oameni furioși pe greci căci veniturile la fodurile lor au fost diminuate.
Alt exemplu este Mexicul (încă o dată), cred că în 1982. Au zis că nu mai plătesc datoria și au închis toate canalele de comunicație cu băncile. Băncile din Canada ce aveau in fonduri parte din datoria mexicană au ridicat dobânzile (ca să acopere deficitul și să nu dea faliment) la peste 20%. Au fost oameni care și-au pierdut casa din cauza asta. Până la urmă, mexicanii au deschis discuțiile cu creditorii și au plătit. Alfel presiunile economice și pârghiile celor care dețin datoria ar fi fost așa mari încât țara ar fi ajuns într-o debandadă totală, probabil război civil. Amintesc doar că un război civil (deh, tot în Mexic) la mijlocul sec XIX, a dus la dezlipirea Texasului de Mexic și alipirea la USA.
Așa că, atunci când aveți demagogi care spun la alegeri că fac și dreg, întrebați-i cu ce bani, căci dacă e pe bani împrumutați, datoria nu poate crește la infinit.