Inginerul

Am absolvit facultatea de Automatică în București, in 1980, și am luat repartiție la Electrotehnica.
 
Ȋn anul doi de stagiatură am ajuns specialist al Ministerului de Mașini-Unelte, Electrotehnică și Electronică pentru câteva instalții din centralele electrice (invertoare, redresoare, electrofiltre) și am văzut cât de ineficient era sistemul. Rezolvam probleme “de interes național” iar oficialitățile din centralele electrice se purtau cu mine de parcă eram un gândac, iar strădaniile mele erau trecute la “să facem totul pentru prosperitatea țării” fără nici un fel de compensare pentru orele suplimentare, iar atitudinea lor era cel mult nepăsare. Cum spunea bunica, acele centrale erau “ca un sat fără câini.”
 
Am păstrat la plecarea în Canada una din delegații, crezând că o să impresionez la interviuri arătând cât de specialist eram eu, delegațiile mele fiind semnate de miniștri. Nu a fost așa. Dimpotrivă. Și aveam senzația câteodată că interviatorul credea că sunt trimis în delegații de popi, caci “minister” în engleză este același cuvânt pentru oficial guvernamental (ministru) și oficial religios (popă).
Mai jos este una din delegațiile de care am pomenit.

Am emigrat în Canada în 1993, cu toată familia (soția și 2 copii), fără să am habar ce mă așteaptă. Începutul a fost cumplit. Am scris articole despre asta, pe care o să le menționez pentru cei interesați de ce se întâmplă cu cei care se aruncă în necunoscut.
​