Lucrand pentru un miliardar

Oamenii bogați au multe companii. Le închid pe cele care nu merg bine și le dezvoltă pe cele care sunt profitabile. Lucram la una din companiile mici-mijlocii, 41 angajați, al unui miliardar (John Francis), sau cel puțin multi-multi milionar. I-a dat 2 ani companiei să ajungă profitabilă, dar asta nu s-a întâmplat. Era 1999. Compania era doar un site (Chariots.ca) care vindea mașini noi on-line, făcând un târg cu magazinele ce vindeau mașini noi. A concediat 21 oameni, am rămas 20. Site-ul mergea, applicația era scrisă deja, nu avea nevoie de toți, oricum.

Eu eram manager la echipa ce întreținea bazele de date.
Chiar dacă am rămas doar 20, compania tot nu era profitabilă și a mai concediat 11, am rămas 9. Câteva luni mai târziu  John a decis să o închidă de tot, și a vrut să intervieveze pe toți cei 9 rămași, să vadă dacă are nevoie de ei la una din celelalte companii ale lui.

Eu știam că a pierdut ceva bani cu compania, probabil mărunțiș pentru banii lui.
M-a întrebat,
- Ce părere ai de cum se desfășoară lucrurile în companie?
John nu era tehnic de loc, și știam că oameni ca el gândesc diferit de alți oameni, trebuia să zic ceva ca să arăt că înțeleg ce se întâmplă și sunt disponibil pentru orice deschidere.
Am zis un proverb,
               - Ai pierdut bani? N-ai pierdut nimic. Ai pierdut onoarea? Ai pierdut ceva. Ai pierdut speranța? Ai pierdut totul.
Omului i-a plăcut.

I-a concediat pe toți înafară de 2 oameni, pe șeful meu, directorul, ca să rezolve partea de business înainte de închidrea companiei, și pe mine. Eu a trebuit să automatizez toate canalele prin care primeam date de la magazinele de mașini. După ce am făcut asta, site-ul funcționa ca și cum compania mergea din plin, deși avea ușile închise.
John m-a angajat la compania lui principală ca administrator de baze de date. Compania era Trader Media Corporation  - pentru provincia Ontario doar, căci marca TMC este în toată lumea, și el nu era chiar așa mare…

Ȋntr-o zi, spre uliuirea colegilor din jurul meu care au înghețat, John a venit la biroul meu, și-a tras un scaun, și a vrut să discutăm. Nu mare lucru. Știam că nu e tehnic și m-a angajat pe o poziție tehnică fără să întrebe pe nimeni. Eram oarecum intrigat. L-am întrebat de ce m-a angajat.
Mi-a zis,
- Am văzut o valoare în tine, și la mine în companie orice valoare își găsește locul.
Bang! Mi-a sugerat sa mergem la masa de prânz și am refuzat pentru că nu m-am simțit niciodată confortabil în preajma oamenilor cu prea multă putere. Cred că am fost un prost. Oricum, m-a pus într-o echipă care a trebuit să mute tot business-ul lui on-line.

Patru ani mai târziu a vândut acea companie cu 430 milioane dolari. Calculul era așa: valoarea de vânzare era de 10 ori profitul pe an. El cheltuia 90 milioane pe an cu compania și avea venituri de peste 130 milioane. A vândut-o la timp. Ȋn doi ani valoarea companiei a ajuns o fracțiune din valoarea de vânzare din cauza competiției on-line.
​
Noul propriar a schimbat managementul și nu prea m-am înțeles cu noul meu șef (după părerea mea era un tâmpit) așa că am demisionat și de acolo.

Următorul meu pas în cariera mea a fost o companie de arhitecți, Ingenium.
 https://www.eliademoldovan.com/romanian/ingenium
​