Motive

Ȋncepând de mâine o să descriu aventurile mele de la sosirea în Canada. Ȋnceputul a fost cumplit de greu.
Dar parcă ceva mă ține de mână. De ce am plecat de fapt?
Mărturisesc cu rușine că sentimentele mele patriotice s-au diminuat considerabil prin ce am trecut atunci câna am ajuns să fiu pe piceoarele mele. Ȋmi ziceam că sistemul comunist a fost nemilos cu familia mea, dar există în istorie momente de schimbări radicale când oamenii trec prin evenimente dureroase, și generația bunicilor și părinților a trebuit să facă față acestor evenimente, fiind de partea perdantă a conflictului.
Dar generația mea, poate, are o șansă, am gândit. Cu cât trecea timpul vedeam că speranțele mele sunt deșarte. Sistemul, care inițial avea intenția de a oferi tuturor o viață mai bună (și cred că în mintea unor comuniști așa a fost) s-a transformat în cu totul altceva. Tot ce a făcut noul regim a dus la o scindare a societății, începând, poate, nu cu rea voință, dar incompetență, urmată de brutalitate, apoi de ne-încrederea marei majorități față de noul regim, transformată în frică și nepăsare. Oamenii au devenit o masă amorfă, ușor de manipulat.
La un moment dat Partidul a vrut să promoveze valoarea, căci vedea panta pe care aluneca societatea, dar nu mai avea cum. Ei voiau să promoveze schimbări doar le nivelel de jos (primul nivel de management, salarii mai mari la ingineri dacât la muncitori, etc) dar asta nu era decăt vopsea peste rugină. Cei care mai voiau să facă ceva, nu aveau mijloace decât să țină în pioneze un sitem care nu putea evolua pozitiv. Schimbarea trebuia să se întâmple la conducerea țării, căci “peștele de la cap se împute.” Ori nici o dată nu s-a pus problema înlăturării lui Ceaușescu și clica lui, de la care porneau multe nivele de nepotism și corupție câteva nivele, mergând în jos. Relațiile care s-au dezvoltat în ierarhia țării, comunități, uzine, făcea imposibilă orice schimbare semnifivativă.
Din păcate când regimul a fost înlăturat, puroiul nu a fost și el înlăturat, ci a preluat frânele puterii sub o altă formă. Nu se putea altfel, oamenii normali, de bună credință, nu erau organizați să acționeze. Iar mentalitatea oamenilor s-a alterat încât orice lozincă patriotardă  (manipulativă) prindea foarte bine. Imi amintesc de “nu ne vindem țara”. BineInțeles că nu! Să o dăm pe mărunțiș la hoții autohtoni, care pe deasupra nu aveau nici calitățile necesare să facă altceva dacât să se îmbogățească. I-aș fi iertat dacă Romania ajungea să aibă câteva industrii productive la nivel internațional.
Asta a fost în mintea mea când am decis să plec. Mintea oamenilor s-a alterat, și teoriile conspirative care să mențină starea de fapt au prins foarte bine. Ura multora dintre români pentru UE, multinaționale, NATO este semnificativă și menținută și azi de unele cercuri de interese autohtone.
Eu cred că fac parte dintre românii din dispora care au crescut prestigiul Romaniei prin performanțele de la companiile la care am lucrat, și am vorbit întodeauna cu mândrie de familia mea din Romania și români în general. Și așa au făcut și mulți alții împrăștiați prin lume.
Iar acum m-am decis să scriu despre memoriile mele căci cei care ignoră adevărul nu pot evolua, o să creadă în permanență retorica manipulatorilor.
Apropo: la party-urile ocazionale din companiile la care am lucrat când voiam să arăt ceva din Romania, eu dansam fecioreasca din Ardeal. Link-ul de mai jos e filmat la mine in demi-solul casei:
https://www.youtube.com/watch?v=pquWmFtj3ZA