Pensii in Canada

 
Cei care cred că pensiile sunt mici în România ar trebui să citească acest articol.
Maximum cât poți primi pensie de la guvern în Canada este în jurul pragului de subzistență (numit de fapt prag de sărăcie, “poverty line”) pentru marea majoritate a populației. Pensii mai mari au politicienii sau salariații guvernului (adică după ce le-am plătit toată viața salariile din taxele noastre, continuăm și după ce ei ajung la pensie).
Pentru oamenii obișnuiți sistemul e făcut în așa fel încât indiferent de contribuție, tot acolo ajungi, în jur de pragul de subzistență, chiar dacă ai lucrat o viață întreagă și ai contribuit la maxim la planul de pensie numit CPP (Canada Pension Plan). Pentru cei care au contribuit mai puțin, sau nu au lucrat de loc (și nu au CPP), primesc așa numitul OAS  (Old Age Security). Iar dacă nu se ajunge la acel prag de sărăcie se mai adaugă un ajutor social numit GIS (Guaranteed Income Supplement). Acest calcul (anume cât OAS și GIS primește omul) se face în fiecare an bazat pe declarația de impozit.
Una peste alta, indiferent cât ai lucrat, tot în jur de pragul de sărăcie primești. Ba mai rău. Cei care au CPP sub pragul de subzistență, s-ar putea să nu mai primească nici un supliment dacă au alte venituri după pensie, și care depășesc un anume prag de câștig. Se ajunge la paradoxul că cineva care a lucrat 20 de ani (de exemplu) să primească pensie mai mică decât cineva care nu a lucrat de loc.
Deci, ca să ai o bătrânețe liniștită, trebuie să te asiguri că ai veniturile tale după pensionare. Cea mai obișnuită formă este pensia personală, numită RRSP (Registered Retirement Savings Plan), care sunt de fapt banii omului investiți în diverse fonduri (și care se impozitează când îi scoți, pentru că sunt scutiți de impozit la depunere). Cei care lucrează timp plin sunt ajutați de companiile unde lucrează, care contribuie cu un anume procent la planul personal de pensie. Sunt și alte forme de a avea un câștig suplimentar, dintre care cea mai folosită modalitate este cumpărarea de case sau apartamente pe care le închiriezi. Cea mai ușoară formă de venit suplimentar este dacă primești o moștenire, bani care nu se impozitează (deocamdată!).
Cei care au ajuns la pensie și au casă (sau apartament) cel puțin trăiesc în confortul casei lor și salvează la chirie. Chiriile sunt imense în orașele mari (In special Toronto și Vancouver). Pentru un apartament cu o cameră este peste 2000 dolari pe lună, iar pentru 2 dormitoare (în general ele au și 2 băi) este peste 3000. Menționez că proprietarul plătește întreținerea și taxa de proprietate, care sunt si ele ridicate, peste 1000 dolari pe lună în medie, deci venitul proprietarului e diferența (impozitată bineînțeles). Cine trăiește doar din pensie nu își poate permite așa chirie, stau înghesuiți mai mulți într-un apartament, ori la subsolul unei case, ori în orășele îndepărtate, iar norocoșii în clădiri sponsorizate de guvern (unde sunt liste de așteptări mari, și mori înainte să-ți vină rândul).
Pensia de la guvern o primești toată viața, fie că e 5 ani fie 40 după pensionare, și se indexează cu rata inflației. Dar și cu inflația asta, depinde pe cine întrebi, și au fost articole în ziare sugerând că guvernul nu folosește proporția corectă a indicatorilor luați în calcul. Pensia personală e o sumă finită, și când se termină treci pe programul celorlalți muritori de rând.
Deci, când ieși la pensie, musai să ai casă și bani puși deoparte (sau investiți). Altfel tragi targa pe uscat sau te întorci în țara de unde ai venit dacă ești emigrant, căci cu pensia primită din Canada se poate trăi acceptabil în multe țări.
Un exemplu (nu e bășcălie) : Banca CIBC aici în Toronto are 2 clădiri, una terminată și una în construcție, de o parte și de alta a căii ferate. Ca să le lege o să facă un parc suspendat peste calea ferată. Ei bine, CIBC trebuie să plătească orașului o taxă pentru folosirea aerului de deasupra căii ferate.
In poza de mai jos (luată cu telefonul de pe balconul meu) este clădirea CIBC existentă (cele 2 turnuri lipite), cealaltă nu se vede încă, e în construcție.

---

Pensiile sunt diferite de la țară la țară, și în mod sigur sistemul e diferit în Europa față de America de Nord.
Toate guvernele sunt îndatorate peste cap, și taie de unde pot, nu pot mări taxele care sunt deja o adevărată nenorocire.
O parte însemnată din cheltuielile guvernelor sunt dobânzile. Unii se întreabă ce se va întâmpla dacă o țară nu mai vrea să plătească datoriile?
Nici o țară nu o să îndrăznească așa ceva. Despre asta data viitoare.