Polynesia

2/16/2024

Prima noastră călătorie din 2024 trebuia să fie semnificativă și memorabilă. A fost în Polinezia Franceză, iar insulele pe care urma să le vizităm sunt Tahiti, Moorea, Bora Bora, Fakarava, Rangiroa, Raiatea și Nuku Hiva.

Pe parcurs am avut multe surprize, unele bune și altele rele.

Participanți: Soția și eu.

Toți locuitorii insulelor știu franceza, căci este limba în care se studiază la școală. Soția și cu mine ne descurcăm în franceză așa că am putut discuta cu localnicii.

A face fotografii era esential, iar celularul meu Samsung A53 este excelent pentru așa ceva.

Tot ce aveam nevoie era o husă impermeabilă pentru a face poze și sub apă. Ei bine, husa pe care am cumpărat-o protejează telefonul dar nu face poze sub apă! Indiferent în câte moduri am încercat, presiunea apei pe ecran a fost suficient de puternică pentru a ignora degetul meu apăsând pe buton..

Am început vacanța în Papeete, capitala lui Tahiti. Vremea a fost perfectă. Papeete are o plajă publică numită Km 18.
Plaja este foarte curată și nimeni nu ne-a cerut bani pentru o umbrelă sau scaune.
Era destul loc sub copaci; aveam nevoie doar de prosoape. Foarte civilizat.

Coralii și peștii erau aproape de țărm, apa caldă, vacanța perfectă.

Și sunt restaurante aproape de plajă... nu prea multe opțiuni (burgeri și cartofi prăjiți, cam asta era, dar merge, ne era foame).

Ne-am îmbarcat în croaziera de lux Oceania pe 30 ianuarie 2024. A început bine.
Vaporul urma să ajungă pe 6 insule. Stătea în larg, iar turiștii erau aduși la mal cu ambarcațiuni speciale pe care le avea vaporul agățate undeva pe la etajul 4.
Prima oprire a fost Moorea. Era o zi însorită, arzătoare, iar singurul loc unde să stai era în apă, 29,5 Celsius. Și merită, coral și pești, la fel ca în Papeete. De unde ne-a lăsat ambarcațiunea, am luat un taxi și l-am rugat pe șofer să meargă la cea mai apropiată plajă. Era lângă o stațiune, nu-mi amintesc numele. Am stat ore întregi în apă. Aveam o cămașă cu mâneci lungi pentru protecție împotriva soarelui, chiar și în apă.

Următoarea oprire urma să fie Fakarava (un paradis polinezian), dar căpitanul a spus că valurile erau prea mari pentru ca ambarcațiunile să poată opera. După părerea mea, oceanul era calm, furtuna era la câteva ore distanță. Bănuiesc că i-a fost teamă că nu ne poate aduce înapoi pe navă la timp. Decizie proastă. Poate că era mai bine să anuleze excursiile la țărm și să le spună oaspeților că timpul maxim permis pe insulă era de 2-3 ore, sau orice oră înainte de furtună. Ulterior, au fost multe alte decizii discutabile, iar căpitanul a dat vina pe sediul central din Miami, pe care a trebuit să-l asculte.

Vaporul s-a îndreptat spre arhipelagul Marquesas, departe de furtună.
Prima oprire a fost Nuku Hiva.
Ce mi-a atras atenția imediat au fost animale ca în satul bunicii: găini, câini și cai.

Am vizitat biserica în care statuile lui Iisus erau ca polinezienii - trăsături și culoare.
Îmi amintesc vizitele în Africa, unde l-am văzut pe Isus negru (la fel ca în cea mai înaltă biserică din lume, Familia Segrada din Barceloba). În satul bunicii, Isus este alb cu păr galben. În unele biserici din Orientul Mijlociu, el este reprezentat cu trăsături semitice (cel mai probabil aproape de adevăr deoarece el era de origine semitică, evreu).
Știe cineva cu adevărat cum arăta Isus?

Lângă biserică, pomii de mango erau impresionanți, ca un pom de Crăciun împodobit cu fructe.

Am cumpărat 2 mango (aproape 1 kg fiecare) de la o localnică. Le-am mâncat în grădina din spatele bisericii.

Apoi, am făcut o baie, de unde am văzut pe dealul din apropiere Zeița Fertilității păzită de un războinic. Am vizitat-o și probabil am jignit-o pe zeiță pentru că la întoarcerea pe vapor ne așteptau vești proaste.

Vestea proastă a fost că o furtună ca niciodată în ultimii 20 de ani devasta insulele pe care trebuia să le vizităm.

Vaporul și-a găsit adăpost într-un golf din apropierea insulei Hiva OA, cu aproximativ 2000 de locuitori. Am stat acolo două zile. Ȋn acel golf au fost multe alte ambarcațiuni mici care căutau un loc ferit de furtună.
Nu era o insulă vizitată de croaziere decât foarte ocazional, chiar dacă avea câteva atracții turistice.
Când sătenii au văzut vaporul, au pregătit satul ca de sărbătoare pentru vizita neașteptată.

De unde am fost lăsați la țarm, ne-am hotărât să mergem pe jos, vreo 3 km, în jurul golfului.
Un localnic ne-a văzut și ne-a invitat în mașina lui, apoi și-a prezentat cu mândrie satul. S-a simțit jignit când am vrut să-l plătesc. L-am făcut fericit, spunând că e inimos. Apropos, în Plynezia trăiesc mulți francezi, și cred că omul nostru era un amestec.

L-am rugat pe noul nostru prieten să ne conducă la plajă. Am înțeles de ce insula nu avea turiști. Turiștii care vin în Polynezia vor plaje frumoase cu corali și pești.
Aici în Hiva OA nisipul era cenuşă vulcanică, iar din cauza valurilor, apa era tulbure.

Am vrut să ne întoarcem la vapor cu autobuzul. Mai-le (tatăl francez și mama polyneziană)
, o agentă de turism voluntară, a intrat în autobuz și și-a dat seama că majoritatea turiștilor nu au vizitat piața unde artiștii locali își vindeau arta. De asemenea, ne așteptau fructe gratuite (plătite de linia de croazieră Oceania).
Mai-le a spus:
- Artiștii și-au pregătit munca pentru nimic? Și toate fructele care vă așteaptă... Nu are sens. Autobuzul va merge la piață, nu la vapor!
Mi-a plăcut nebunia ei, era adorabilă...

Toți șoferii din zonă o ascultă pe Mai-le. Așa că, în căldura dogoritoare, ne-am îndreptat spre piață în loc să mergem la aerul condiționat de pe vapor.

Fructele cu care ne-au servit localnicii (papaya, mango, banane, trestie de zahăr și altele pe care nu-mi amintesc numele) au fost delicioase.

Am mâncat fructele cu pâine. Pâinea crește în copaci. Localnicii pun fructele pe jar, apoi decojesc coaja și gata - pâinea este ca un cartof uriaș. A fost făcut aluat și servit cu lapte de cocos. Delicios.

Hiva OA este insula în care a trăit binecunoscutul pictor Paul Gauguin. Are un muzeu pe insulă unde este o statuie a lui, dar picturile de acolo nu sunt originale.
Mormântul lui (in cimitirul local) nu are cruce.

O altă personalitate care a trăit pe Hiva OA este Jacques Brel, actor, cântăreț și compozitor. Melodiile sale au fost interpretate de Frank Sinatra, David Bowie, Ray Charles, Andy Williams și mulți alții.
Are un muzeu pe insula, alături de muzeul lui Gauguin.
Când a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, s-a retras pe insulă. Un om bogat, a ajutat sătenii în multe feluri. Este foarte iubit pe insulă. Oamenii pun și astăzi pietre cu cuvinte frumoase pe mormântul lui, care nu e altceva decât un morman de pietre.

Problemele au început după ce am părăsit arhipelagul Marquesas. Am început drumul de întoarcere prin coada furtunii (vaporul se legăna mai tara ca și pătuțul meu de copil) și nu am putut vizita Rangiroa, Raiatea și Bora Bora. Excursiile incluse în pachetul pe care l-am plătit au dispărut și nu am primit nicio compensație. Linia de croazieră a dat vina pe vreme, iar turiştii au absorbit pierderile. Una peste alta, din 6 insule de vizitat, am ratat 4, cu una adăugată ca compensație (Hiva OA), dar mult prea puțin. Cu tehnologia de astăzi, trebuie să fi știut despre furtună și ar fi putut schimba itinerariul către insulele din afara traiectoriei furtunii, dar nu au vrut să cheltuiască bani, și efort organizațional. Au vrut profit, chiar dacă asta le-a subminat credibilitatea ca linie de croazieră de lux. Toți pasagerii cu care am vorbit au spus că vor scrie recenzii negative. O doamnă din Quebec ne-a spus despre călătorie că părerea ei este că croaziera a fost un masacru.

Oceania ne-a trimis o notă că ne vor acorda credit de 500 USD pentru excursii în următoarea călătorie cu ei și ne vor scuti de bacșișurile obligatorii pentru ospătarii din restaurante și cei care ne fac curățenie în camere, adică aproximativ 400 USD.
De ce nu ne dau banii acum? Vor să ne ademenească într-o altă călătorie cu ei?

Oricum asta e viata. Măcar aveau restaurante bune pe vapor.

Ȋntr-o seară, la restaurant, ospătărița (Ana din Macedonia) s-a uitat țintă la mine și mi-a zis în românește, “Ce faci mă?”. Șeful ei este Vali (poza de jos), un român șef la două restaurante ce-și învața subalternii expresii românești. Când am servit masa la restaurantul lui, și a venit la noi, i-a dat comanda ospătarului (un peruan) în românește. Comanda mea a înțeles-o, pe a soției nu, și cu capul plecat, a cerut comanda din nou în engleză.
De fapt Vali e băiat bun și harnic.

La întoarcere de pe croazieră am mai stat 2 zile la Papeete, stațiunea Te Moana. Dar a fost cam furtunos, și autoritățile au închis plajele. Așa că, ne-am petrecut multă vreme în balconul camerei, feriți de ploaie.

0 Comments

Polynesia

Leave a Reply.