​Romania lui Ceausescu

Ȋn primul rând, de ce s-a îndatorat România?
Răspuns: idea era că România voia să devină dintr-o țară eminamente agrară o țară industrializată, deci avea nevoie de bani să cumpere tehnologie din alte țări. Eu zic că idea nu a fost rea.
Problema este că România nu avea oameni calificați pentru un astfel de proiect. Erau oameni entuziaști, dar nu erau pregătiți nici tehnic și nici nu aveau calități manageriale, marketing, negocieri. Au cumpărat ce era mai ieftin. Funcționează și tehnologia veche și cea de ultimul răgnet?
        - Păi dacă da, atunci o cumpărăm pe aia ieftină, vorba românului, “merge și așa”.
        Așa că, vestul a vândut tehnologie veche la români. Prostiile astea cum că vestul a găsit în România debușeu pentru tehnologii învechite e o teorie pentru cei care cad pradă teoriilor conspirației. In sistemul bazat pe economia de piață toți vor să vândă, dar tehnologiile noi erau mult mai scumpe și apoi trebuiau să vină tehnologii străini să lucreze cu românii până tehnologii români preluau controlul. Iar asta era nu-nu: costa mult și cei care veneau puteau vedea ce nu trebuia, sistemul nostru era închis.

Eu știu bine cum funcționa sistemul energetic, căci eram specialistul Ministerul MIMUEE (Ministerul Industriei de Mașini Unelte Electrice și Electronice) la anumite echipamente din centralele electrice.
Cum funcționau multe din acele centrale era de plâns (“sat fără câini” cum spunea bunica), în special Turceni, Anina, Rovinari.
Romania era decuplată de la sistemul energetic European pentru că centralele românești cădeau des și introduceau vârfuri instantanee de cerere de energie de la sistem și cădeau și centralele de la vecini, Ungaria și Yugoslavia, care ne-au decuplat. Romania a ajuns să funcționeze insular, din cauza asta cădea curentul în sate și orașe. Ca să mai aibă o gură de oxigen, românii furau la Porțile de Fier: deschideau vanele mai mult decât era convenția cu sârbii, dar sârbii făceau scandal degeaba. Dacă deschideau și ei vanele la fel, scădea apa așa mult încât nici unul dintre parteneri nu mai puteau folosi  hidrocentrala până ce apa ajungea din nou la un nivel acceptabil.
Problema cea mai mare era mentalitatea oamenilor. Sistemul în Romania se menținea doar prin cei care aveau ceva conștiință, care de fapt erau pedepsiți de sistem. Cine era prostul care să arate că știe să dreagă probleme? (Apropo: eu am fost unul dintre ei). Să fie trimis peste tot în țară cu săptămânile și să-și lase nevasta și copiii mici acasă singuri, căci “specialistul” nu era ajutat cu nimic, ci mai degrabă servit cu lozinci patriotarde, eventual amenințări. Dacă acei specialiști ar fi fost compensați cum se cuvenea s-ar fi creat un decalaj între oameni, care era împotriva principiilor comuniste. Așa că oamenii au învățat repede să facă pe proștii să nu fie hingheriți de sistem. Am avut colegi care apăsau pe butoane la întâmplare când mergeau în delagații, stricau și mai rău, și nu mai erau trimiși. Pentru asta erau răsplătiți, ajungeau șefi ca să facă și ei ceva.
Dar să revin la datoriile plătite cu mâncarea de la gura oamenilor, ceva mobilă, eventual haine și papuci la competiție cu vietnamezii și indonezienii (pe preț de nimic).

Datoria s-a plătit, după cum știu eu, pe la începutul lui 89.

De ce nu a început să fie căldură și mâncare după ce s-au plătit datoriile? Păi era nevoie de bani pentru retehnologizare. Așa că probabil mai erau 10-15 ani de răbdat foame și frig. Ȋncă o dată, vorbesc de românul obișnuit, căci potentații vremii aveau magazine speciale (așa funcționa egalitatea comunistă).
Știți gluma aia?
Elena și nea Nicu au văzut din mașină o coadă.
     - Ce-i aia? a îtrebat Nicolae
     - Coadă la carne, a zis Elena.
      - Nu avem carne?
    - Nu noi! Ei! a zis Elana ofuscată.
​
Să zicem că mai treceau și acei 10-15 ani și se retehnologiza economia. După aia mai trebuia o generație sau două să se schimbe mentalitatea oamenilor, deși nu cred că era vreun plan pentru asta, era împotriva principiului de bază. Răsplata mai mare pentru valoarea mai mare a muncii prestate ar fi creat decalaje, așa că salariile erau plătite după calificare, cel mai bun profesionist și cel mai prost cu aceeși calificare aveau același salar.

 Sistemul funcționa totuși, era ținut în pioneze de unele companii care funcționau bine sau acceptabil. “Merge și așa.”
Singura soluție? Ȋnlăturarea sistemului.

Eventual o să vin cu mai multe exemple clare pe care le știu, ca să demonstrez ce am spus mai sus, și anume că economia era falimentară. Mâine plec într-o excursie de 2-3 zile. Am timp să mă gândesc și să scriu la întoarcere, deși dacă m-aș lua după Freud nu are nici un rost căci “oamenii nu vor să știe adevărul, au nevoie de o fantezie fără de care nu pot trăi.”