​Bell Media

 
Cel mai bun job din Canada pentru mine a fost ultimul, la Bell Media. Am avut șansa să folosesc în mod util toată experiența acumulată, și de care ei aveau mare nevoie în acel moment. Am fost bine plătit, iar superiorii mei, de la manager, director, vicepreședinte au apreciat corespunzător efortul meu.
 
Nu numai că am ținut sistemul funționând corect, dar l-am stabilizat, am impus reguli ca să nu se întâmple dezastre, țineam prelegeri cu developerii ca să scrie cod performant, și m-am oferit să răspund la telefon dacă se întâmplă dezastre înafara orelor de lucru. Ȋn 3 ani și jumătate am fost sunat acasă de 4 ori (de fapt au fost toate în primul an și jumătate până am stabilizat sistemul).
Șeful mi-a zis “vi când vrei, pleci când vrei, doar îmi spui când ești plecat ca să știu, iar eu semnez oricâte ore pui in foaia de ore lucrate.”
Ȋn companie se lucra 7 ore și jumătate, iar eu am convenit cu șefu’ să lucrez de luni până joi, 8 ore, așa că aveam în fiecare săptămână 3 zile libere.
 
A trebuit să învaț postgreSQL pe Linux, dar ca de obicei, dacă ești pus pe treabă a fost întotdeauna cineva să ajute la necaz până am învățat. Așa că, eram la vârsta de pensionare și a mai trebuit să mai învăț ceva. PostgreSQL avea doar baze de date care ajutau producția, nu producție, totuși importante.
 
Ȋn 2020 le-am spus șefilor mei de la Bell că vreau să mă pensionez. A picat bine și pentru ei pentru că  voiau să schimbe din nou poziția de la contractor la timp plin, și nu știau cum să-mi spună.
Când m-au anunțat le-am spus că stau până găsim un înlocuitor, și apoi ceva mai mult dacă aveau nevoie.
Au fost de acord, cu o propunere ciudată. Anume, noul candidat să lucreze 3 luni, apoi să mă întorc. Cred că le era frică să plec de tot, sau voiau să ne aibă pe amândoi, pe rând, să vadă cum merge. Eu am acceptat, dar nu știam cum o să reacționeze celălalt DBA, lucrând când și când.
 
Am primit 19 RESUME-uri. 10 erau colegi de-ai mei de la Scotiabank (did diverse echipe), care au aflat că eu caut un DBA pentru Bell, și ceva nu mergea bine la bancă. Ȋn primul rând câțiva consultanți au fost deja dați afară. Eu știam că experiența de la bancă nu ajută să rezolvi probleme la Bell, așa că am chemat la interviu 4 dintre ceilalți, dar nici ei nu erau mai buni. Nu credeam că e așa greu să găsești omul potrivit.
 
Pe lista celor care mi-au fost colegi era și un rus, fost profesot universitar la St. Petersburg, cu un doctorat în matematică, în jur de 50 ani. Mi-am zis că dacă tot trebuie să aleg pe cineva să mă înlocuiască, măcar să fie deștept, chiar dacă nu se potrivea cât aș fi vrut. L-am chemat formal la interviu, deși eram destul de sigur că o să-l aleg pe el. L-aș fi refuzat doar dacă ar fi spus prostii. Dar nu a spus prostii, așa că rusul a fost alegerea mea. Ȋn plus, el a fost consultant la bancă, și-a terminat contractul și ar fi acceptat orice, cu salariul micșorat de timp plin. Cred că era disperat.
 
L-am angajat, dar nu am înțeles comportamentul lui. Nu mi-a spus niciodată “mulțumesc”, nu răspundea la email-uri, nu comenta la documentația care i-o trimiteam cu sfaturi despre diferite aspecte ce trebuia să le știe. Am stat împreună 2 săptămâni. Prima săptămână eu am rezolvat problemele și îi trimiteam email-uri cum s-a rezolvat, ca să învețe. Nu răspundea. In a doua săptămână l-am lăsat pe el, și eu eram pe aproape dacă era nevoie. Nu a fost nevoie, s-a desurcat, dar nici problemele de rezolvat nu au fost grele, sistemul era foarte stabil. Ca să fiu cinstit, i-am făcut cadou un job bun.
 
Mai era un motiv că trebuia să plec: consultanții puteau lucra doar doi ani, mai mult însemna timp plin. Iar eu aveam deja 2 ani și jumătate lucrați, cele 6 luni prelungire au venit cu aprobare specială de la președintele companiei căci a început Covidul și nu voiau schimbări.
 
Am fost șocat 3 luni mai târziu când am fost rechemat din nou la lucru. Mi-au zis, verbal, despre un contract de 3 luni. Voiau să vadă dacă sistemul a rămas la fel de stabil, și rusul nu a făcut ceva greșeli care să mocnească cumva și să apară probleme. Totul a fost corect, și dupa 3 luni, am plecat din nou, și rusul a revenit.
 
Patru luni mai târziu, șeful m-a chemat din nou. Rusul nu a vrut să se vaccineze și politica companiei a fost să-i trimită acasă pe nevaccinați. Eu eram vaccinat.
 
Așa că am mai lucrat 6 luni până restricția a fost abrogată, și rusul a revenit la lucru. Bănuieasc că nu a găsit nimic mai bun între timp, sau era greu de găsit de lucru fiind nevaccinat, sau nu a mai găsit așa sistem stabil, cu salariu bun și fără bătaie de cap.
 
Dar atitudinea lui a fost mereu aceeași, nu voia să comunicăm. L-am sunat de câteva ori și a răspuns, dar era evident rezervat. El nu a sunat niciodată. Ce să fi fost? Sentimentul de superioritate? Sau ceva frustrare, căci a văzut ce am lăsat în urmă, și nu cred că al ar fi putut face la fel. Apropo, de fiecare dată când am plecat colegii mi-au inundat email-ul cu mulțumiri (adresate la toată echipa), dar rusnacul – ioc, ca și cum dialogurile alea nu existau.

Sunt aventuri cu căutarea joburilor pe care nu le-am amintit, dar merită să se știe de zbaterile celor care își iau lumea în cap.
https://www.eliademoldovan.com/romanian/joburi-nedescrise
​
​