|
Revizii editoriale
(ediția engleză) „În memoriile sale … Eliade Moldovan pune sub lumina reflectoarelor România exotică (pentru mulți oameni) ca loc mistic în care tradițiile străvechi, râsul și inteligența sunt inseparabil legate.”
Reedsy Discovery „Plină de cugetări filozofice, cartea conține povești surprinzătoare de supraviețuire și personaje de neuitat. Aceste vieți de Eliade Moldovan este o privire fascinantă asupra lumii puțin înțelese a României postbelice.”
IndieReader |
|
De partea cealaltă a orașului față de elevația unde se sunt ruinele cetății Potaissa se află dealul cimitirului. Panorama orașului de mai jos este luată de lângă locul unde se odihnește tata. La mijlocul pozei, dincolo de lina de case sunt ruinele cetății Romane ce adăpostea acum 2000 de ani Legiunea V Macedonica. Nu se văd în poză pentru că ruinele sunt la nivelulul solului. Ȋn ceață (se vede cam greu), în partea stângă, sunt Cheile Turzii, dar crăpătura maiestoasă dintre cele două părți nu se vede pe deplin din cauza poziției mele.   De acasă da la mama puteam să merg pe jos până la chei, vreo 2-3 ore de mers, trecând prin cetate, apoi cărări făcute de turiști ocazionali sau vehicule cu ceva treabă prin zonă. Aveam de gând să fac această călătorie acum 6-7 ani. După ce am trecut de cetatea Poaissa, drumul s-a poticnit într-un lan de porumb. Noul proprietar al acelui teren a arat carările și drumnul. Aș fi putut înainta doar dacă treceam prin hățișuri, dar aveau spini și terenul era prea accidentat. Puteam să traversez lanul, dar nu m-am încumentat, aș fi trecut peste o proprietate privată, și terenul arat e neprietenos și era noroios. Altă soluție era să fac un ocol, coborând în satul Săndulești (o suburbie a Turzii), apoi să urmez drumul Sănduleștiului, dar ar fi adăugat încă o oră de mers. Am renunțat. Ȋmi amintesc anul următor când am fost la Turda și am urcat pe cetate (unul din locurile mele preferate) erau omeni îmbrăcați în Daci și soldați Romani. Erau localnici ce și-au făcut îmbrăcămintea singuri. Dacii, care aveau bărbi și păr mare, amestecate, păstrau acea frizură tot timpul. Dacă o să-i vedeți în oraș (într-o vizită ocazională) să nu vă speriați, sunt oameni cumsecade. Cel care mi-a atras atenția în mod deosebit a fost unul cu păr și barbă albă, lungă. Ȋn mintea mea așa ar fi trebuit să arate Zamolxe. Ȋn acea zi erau acolo pentru că un grup de turiști din Elveția și-a anunțat vizita, iar acei actori voluntari au vrut să creeze o ambianță specifică. Nu sunt plătiți, vin dacă sunt anunțați, mândrii de originile lor, vor să arate întregii lumi tradițiile orașului. La ultima mea vizită, acum 3 ani, ruinele nu mai puteau fi vizitate, zona era înconjurată cu gard. Probabil o companie va dezvolta ceva atracții în zonă. Personal, preferam zona lăsată așa cum arăta după ce arheologii și-au făcut datoria dezgropând ruinele. Dar nu ști până nu vezi. Poate o să facă ceva care să ilustreze spiritul locului acum 2000 ani. Centrul Turzii e dominat de statuia lui Avram Iancu. Notă: cineva care mi-a citit articolul mi-a spus că între timp statuia lui Avram Iancu a fost mutată de cealaltă parte a bisericii.  De cealaltă parte a centrului, lângă clădirea primăriei este statuia lui Dr. Ioan Rațiu. Din Wikipedia: “Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu) a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. …. Dr. Ioan Rațiu a fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.”  Memorandiștii 
|
