Primul job - Epilog

O să închei astăzi descrierea caznelor prin care am trecut să-mi găsesc primul job în Canada.
Când i-am înmânat lui Louis preavizul de demisie s-a înroșit și basca ce o avea pe cap. M-a invitat să luăm masa de prânz împreună.
Atunci am aflat cât de puțin ținea pentru el, aproape toți banii mergeau pentru companie sau plata datoriilor. Cei doi asociați au preluat frânele, cu aventurierul Bruno trăgând sforile în companie, iar celălalt se ocupa de aducerea de noi contracte, renunțând la cei doi englezi (care se ocupau cu marketing) pentru că cereau monstruos de mulți bani pentru serviciile lor. Sănătatea lui Louis nu-i mai permitea senzații tari.
Louis mi-a spus că-mi dublează salariul dacă rămân la el în companie, dar eu nu am dat înapoi, deja am semnat documentele de angajare la noua companie.
La plecare i-am cerut lui Bruno o recomandare scrisă în engleză, pe care el mi-a dat­-o, și a fost foarte măgulitoare. Mi-a folosit să-mi găsesc primul job din Toronto când ne-am mutat acolo.
Câțiva ani mai târziu compania lui Louis a fost vândută, înghițită de un super-conglomerat, iar aplicația la care am lucrat eu a ajuns una printre miile de aplicații pe care o astfel de multinațională le are. Și probabil nimeni nu-și mai aduce aminte prin tot ce a trecut inițiatorul ei, Louis, cu infarcturi, emoțiile prin care a trecut când era la un pas de faliment, zi și noapte conectat la problemele care veneau într-una. Eu îmi amintesc de Louis pentru că a fost primul meu job.
Cu banii care i-au rămas Louis s-a putut retrage la pensie, dar nu așa cum ar fi meritat. Cred că ar fi ieșit mult mai bine pentru el dacă rămânea funcționar la spital.
Cât despre mine, am lucrat pentru 14 companii până la pensionare în august 2022, și am fos martor la multe alte evenimente care definesc lumea “capitalismului sălbatic” în care, așa cum știe toată lumea, nu există sentimente, doar interese.
Dar acum când trag linia pot să spun că nu a fost rău căci am știut unde îmi este locul. Iar acum trebuie să mă concentrez la traducerea cărții “Aceste vieți”, care este despre Romania secolului XX așa cum am cunoscut-o de la familie, vecini, sau pe pielea mea.
In pauze o să mai scriu despre pățaniile mele in Canada.
Pa,
Eliade