​Scotiabank Dans

 Inițial mă gândeam să am un singur post cu plecarea mea catastrofală de la Scotianak, dar un episod care a înăsprit relațiile mele cu șeful meu D merită un articol separat.
Acel episod este legat de fecioreasca ardelenească pe care am dansat-o în sala de ședințe.
Era un obicei la bancă pentru petreceri cu tematică o dată pe an în sala de ședințe. Ȋn acel an o pereche de brazilienu s-au oferit să cânte la chitară, iar eu m-am oferit la o demonstrație de dans bărbătesc ardelenesc, fecioreasca.
Am dus muzica pe o memorie externă USB.
Când a început muzica ardelenească, cei care treceau pe culoar s-au înghesuit înăuntru, iar cei care nu au avut loc se uitau prin geamuri (sala de ședințe avea geamuri către culoar).
Cu o așa audiență mi-am dat sufletul sărind, fluierând și chicotând, bătând din palme… iar atunci când mușchii nu m-am mai ținut (cam după un minut) am continuat să bat podeaua cu picioarele și mâinile, chicotând în continuare, apoi am ieșit fluierând, cu capul dat pe spate și umerii înapoi, ceea ce însemna (în satul bunicii) că eram mândru de ce am făcut (fălos, ca să folosesc regionalismul adecvat).
Apropo, în cartea pe care o să o public în iulie am lasat conversația sătenilor în grai ardelenesc, cu ortografia vremii. Ar fi sunat fals ca țăranii să vorbească la fel ca academicienii, așa că mi-am luat riscul să fie mai greu de înțeles pentru cei neobișnuiți cu regionalisme, decât să alterez vorba sătenilor.
Revenind la dans… Am fost aplaudat frenetic.

D și cu mine aveam biroul în același cubicul, cu încă 3 colegi. Îl observam câteodată pe D când veneau angajați din alte echipe să ceară lămuriri. Erau rahaturi de genul “când e gata serverul?” de care aveau nevoie, și echipa noastră făcea instalarea. D răspundea cu un zâmbet larg și important falsuri de genul: cât de ocupați suntem și cât de important este ca totul să fie făcut corect și verificat (apropo, nu verifica nimenu instalările, era prea simplu). Întârzia cu bună știință livrarea ca să-și dea importanță.

Ei bine, după dansul acela, cei care veneau în cubicul treceau pe lângă D și veneau la mine să mă felicite. Omul își pregătea zâmbetul, care se transforma rapid într-o grimasă. Cred că cel mai tare l-a deranjat când unul dintre organizatori (tot un indian) a venit și mi-a spus că petrecerea a fost un succes din cauza dansului meu. Nu glumesc, era foarte emoționat.
D nu a mai putut să suporte și mi-a mutat biroul undeva în afara cubiculului unde aveam trafic prin spate (eram obișnuit, nu era prima dată).
 
Apropo:
Două luni mai târziu (după ce am fost dat afară) și depanam cu nevasta aventura mea cu jobul de la bancă, ea mi-a cerut să-i fac un demo acasă (la demisol). M-a filmat și am pus videoul pe Youtube.
Ȋmi pare rău că nu mi-am dat silința să fie la fel ca acel dans din sala de ședințe, dar parcă nu-mi venea să fiu încă o dată în preajma infarcului. Oricum, merge ca demo. Notă: fluierăturile care se aud sunt ale mele, nu de pe bandă și melodia e aceeași.
https://www.youtube.com/watch?v=pquWmFtj3ZA
 
Dacă vă interesează talentul meu de dansator 😊 mai sunt ceva dansuri la link-ul următor. Nu e într-o sală de dans, ci tot la noi la demisol.
Un dans este pe un cruise, filmat cu telefonul de o pereche din Anglia, prieteni de ocazie, iar orchestra erau români, iar melodia binecunoscuta Zaraza.
https://www.youtube.com/results?search_query=eliade+moldovan
 
Oricum, D nu s-a oprit aici. M-a concediat,
https://www.eliademoldovan.com/romanian/scotiabank3
​