Scotiabank3

​Continui șicanele cu noul meu șef de la Scotiabank, D.
Ce părere aveți despre cineva care-și pune mâinile în cap și spune că e cel mai deștept printre semenii lui ? Nu vorbesc aici de un președinte (care punându-și mâinile în cap spunea că e așa deștept că și chinezii se miră) ci de D.

Din primul moment când m-a primit în echipă a început cu chestii ciudate. Mă chema la ședințe în doi, ca să-mi spună că este de peste 20 de ani cu companie și ar fi trebuit să fie vicepreședinte. Spunea (punându-și mâinile pe frunte) că are tot business-ul companiei în cap, iar cei care au venit după el au ajuns directori și unul vicepreședinte pe nedrept. El, și toți pe care i-a numit erau indieni ca și el. Fac o mică paranteză aici. El era șef de echipă, dar își spunea manager. Managerul își spunea director. Iar directorului i se adresau cu titlul de vicepreședinte. Ceva era în neregulă cu orgoliul oamenilor ăștia.
 
Ȋmpotriva mea D avea și mai mare oftică căci aveam salariul mai mare, eu eram consultant, el lucra timp permanent. Aveam plata pe oră cu 40-50% mai mare, dar asta trebuie calculat diferit. Eu eram plătit la ore lucrate, nu eram plătit vacanțele, sărbătorile legale, timpul luat pentru caz de îmbolnăviri sau probleme personale, compania nu-mi plătea un procent pentru planul de pensie personală, nu-mi plătea nimeni asigurări medicale, nu aveam protecție la desfacerea contractului de muncă, etc. El avea toate astea plătite căci era timp permanent. Una peste alta tot acolo se ajungea, dar el vedea roșu în față de câte ori se uita la mine, și cred că cu un ochi vedea plata pe oră pentru mine, și cu celălalt pentru el (mi se părea că atunci când se uita le mine cei doi ochi se bulbucau diferit).
 
Ceea ce aveam de făcut era în principal instalări. Trebuia să completăm un formular pe hârtie cu etapele în cursul instalării (era 2017 !! când nimic nu se mai făcea pe hârtie). Ei bine, formularul acela era invenția lui D, și fiincă s-au făcut sute de instalări completând acel răhățel de hârtie, credea că banca s-ar fi prabușit fără acel formular. El îi credea pe toți DBA niște proști care nu s-ar fi descurcat fără acel petec de hârtie. Eu îl completam în timp ce făceam instalarea ca să am conștiința împăcată, dar am aflat că ceilalți colegi făceau instalările fără să se mai uite la formular apoi completau formularul căci știau pe dinafară cum, și erau aproape identice oricum.  Cred că doar le copiau pe cele dinainte, nici D nu se mai uita la ele, cred că-i era greață.
 
Locuiam într-o suburbie a lui Toronto și aveam trenul spre casă la 5 : 15 PM. Ca să-l prind trebuia să plec la 4 :50, sau 4 :55 dacă alergam. Ei bine, D îmi trimitea în fiecare zi la 4 :57 un email cu semnul exclamării lângă el (ceea ce însemna URGENT, adică trebuia să răspund imediat). Cred că se gândea toată ziua ce să scrie în email pentru că nu prea avea ce face. De la un timp a început să repete email-urile căci nu-l ajuta imaginația, ceva în genul : “ai pregătit formularul pentru instalarea de mâine” ? Ce să pregătesc? Aveam 100 în sertar. Dar răspundeam,  “da este în sertar”.
 
Deci trebuia să iau trenul următor, la 6 PM care era supra-aglomerat. D știa foarte bine ce tren iau pentru că și el mergea cu același tren, două stații mai departe ca și mine. De câteva ori când ne-am întâlnit în stație s-a uitat prin mine ca și când nu existam. El se urca undeva în vagoanele din față. Am învățat chestia asta și mă așezam pe peron la vagoanele din spate. Trenul avea 12 vagoane.
Apropo : D venea pe la 10, chiar înaine de ședință. Trebuia să stea până la 6 PM (se lucrau 7 ore și jumătate la care se adăuga 30 minute pentru masa de prânz). Cum prindea el trenul de 6 ? Ciupea o jumătate de oră în fiecare zi.
 
I-am spus lui D că vreau program decalat, de la 8 :30 AM la 4 :30 PM. Toți managerii în IT vor programme decalate, unii încep la 6 AM, alții termină la 6 PM, deci echipa acoperea mult mai mult din ziua de lucru. Regula era că toți trebuiau să fie la birou între 10 AM și 3 PM când se programau ședințele.
D mi-a zis :
- Poți să vi și la 5 AM dacă ai mult de lucru, dar de plecat, pleci la 5 PM.
 
Cam 2 săptămâni după ce am dansat fecioreasca în sala de ședințe (postarea anterioară) m-a chemat din nou să mă lectureze. I-am spus că nu mă interesează frustrările lui. Parcă a înghițit un măr întreg.
 
După o săptămână mi s-a anulat contractual, pe motiv că banca nu mai avea bani să mă plătească. Nu puteau spune pe motive disciplinare, căci cei de la resurse umane trebuiau să investigheze și să audă și versiunea mea, și exact asta nu voia directorul lui, care-l știa bine pe D. Voia să-l menajeze, erau același neam. Ori, nu voia să deschidă cutia Pandorei, căci s-ar fi aflat mai multe din câte a făcut D (pierdea mereu oameni din echipă pentru cum se purta). Cu o stfel de investigație ar fi căzut năpasta și peste director pentru că nu a luat măsuri mai devreme. Sunt sigur că la resurse umane directorul a spus altceva, ceva în genul că vor timp permanent pentru jobul acoperit de mine, sau că nu mai corespund eu din ceva motiv. Oricum, nu mai suportam, și am plecat fără comentarii. Era într-o marți și mi-au plătit toată săptămâna.
 
Undeva în Universul ăsta este o balanță, căci ce a urmat pentru D merită spus. A luat un șut în fund mai mare ca toate ale mele la un loc. 

Dumnezeu nu bate cu bâta
https://www.eliademoldovan.com/romanian/soarta-lui-d
​