​Ultima oprire a vaporului în Norvegia a fost Alesund. Cu o populație în jur de 67.000 locuitori, e prezentată ca una dintre cele mai drăguțe orașe din țara scandinavă. 

Ei bine, ce am văzut mi-a întărit convingerea că în Norvegia o excursie merită  pentru peisaj, dar nu pentru orașe. Arhitectură este așa cum știam deja despre o localitate nordică.

Centrul orașului se poate compara ca mărime cu centrul Clujului sau Brașovului, dar comparația e netă în favoarea celor două orașe din România. ​
​Clujul (de exemplu) are și el arhitectura lui, foarte interesantă, și în plus are o vibrație pe care o simți la tot pasul. Ȋn Alesund era tăcere, și așa cum m-am obișnuit deja, pe străzi erau doar vaporenii.
Poza de mai jos este al unui pub (restaurant/bar).

La un moment dat din acel bar au încercat să iasă doi oameni, așa beți, încât s-au luptat 5 minute să ajungă în stradă, dar ușa avea țâțâni puternice și îi pocnea de fiecare dată când încercau. Li se înmuiau picioarele și trebuia să facă un pas înapoi. Taxi-ul care îi aștepta a plecat, iar ei s-au întors, eventual pentru încă o tură de tărie.


Fiindcă era anunțată o vreme instabilă nu ne-am aventurat înafara orașului, pe jos sau in vreo excursie cu autobuzul.
Singura atracție pe care am văzut-o erau niște scări ca să ajungi la o clădire undeva pe deal, închisă de altfel. Distracția era că se puteau vedea împrejurimile orașului de pe terasă. 

 
​Am renunțat căci ne-a prins ploaia chiar când am pus piciorul pe prima treaptă.
Nu am văzut Oslo, poate e ceva mai interesant acolo… După părerea mea, merită excursie în Norvegia pentru cei cărora le place natura. Fiordurile văzute de pe vapor sunt spectaculoase, deși seamănă la un moment dat unul cu altul, și te-ai putea plictisi.
​Concluzia: excursia în Norvegia mi-a plăcut, dar nu m-aș mai duce a doua oară.

Când am ieșit la pensie mi-am vândut casa și am cumpărat un condo în centrul lui Toronto, care e orientat spre vest. Atât soției cât și mie ne place să avem întuneric dimineața și soare după-masă.
 Ce am regretat cel mai mult de la casă a fost grădina. Dar cum în sufletul meu tot copilul de la țară am rămas, mi-am făcut grădină în balcon, care are 10 metri lungime și 1.5 m lățime.
La capătul de sud sunt roșii…

Iar la celălat capăt… tot roșii, și ceva verdețuri pe care le punem in supe și salate din aprilie până în noiembrie. Iar gustul e extraordinar.
  

​A doua oprire a fost Isafjordur, la capătul unui alt fiord. Localitatea are în jur de 2.600 locuitori.

Are 2 biserici, cea mai vizitată era cea de la capătul orășelului.

Am văzut foarte puțini localnici, cred că atunci când nu sunt turiști pare o localitate ce doarme tot timpul.

​Noi am continuat cu obiceiul nostru, luând la picior împrejurimile, dar nu am putut merge prea departe pentru că era ploios. Ne-am întors la vapor, uzi, după 2 ore de plimbare.

​Vacanța noastră (soția și cu mine) din mai 2023 a inclus o croazieră în Norvegia și Islanda.
Am început în Southampton, Marea Britanie.
Prima oprire a fost o mică așezare, Olden, cu aproximativ 500 de locuitori, la capătul fiordului Olden, unde marea înaintează cu peste 100 km spre interior.

ti

​Prospețimea naturii a fost fantastică. Ne-am plimbat pe potecile de-a lungul fiordului. Puteam alege excursii cu autobuzul, dar întotdeauna am avut mai multă încredere în picioarele noastre și era mai bine afară decât în interiorul unui autobuz.

​ 
Excursiile plătite includeau vizită la un ghețar, iar altele la niște cascade.
Oricum am văzut multe cascade mergând pe jos.

​ 
După aproximativ 3 ore de mers, ne-am întors la vapor.

Călătoria noastră în Europa în luna mai a acestui an, 2023, a început la Londra. Am auzit atât de multe despre Londra, încât această excursie se impunea de mult. A fost o dezamăgire, o surpriză plăcută sau ceva între ele? Nu îmi plac acele articole care împing cititorii să citească totul până la capăt doar pentru a ajunge la concluzia finală, voi începe cu ea. Ne-a plăcut foarte mult Londra, atât mie, cât și soției mele.
Hotelul nostru a fost aproape de gara Paddington. Ȋntotdeauna călătorim cu bagaje mici, geamantane ce le putem lua cu noi în avion. Am ajuns de la aeroport la gară cu trenul, iar de acolo la hotel, pe jos, în mai puțin de 10 minute. Toate străzile din jurul gării au hoteluri, nu cred că este o problemă să se găsească cazare în zonă pentru orice călător.
 
Știam despre cerșetorii din România care bântuie pe străzile metropolei, și ne întrebam cum ar reacționa oamenii auzindu-ne vorbind românește? Trebuie să mărturisesc că mi-a fost rușine văzând cerșetori vorbind românește, dormind pe străzi înfășurați în saci de dormit. Băieții arătau normal, dar femeile aveau fuste colorate, destul de clar ce erau.
 
Dar din câte văzut, am fost tratați pentru ceea ce am fost, fără nicio preconcepție despre cultura pe care am putea-o reprezenta. A început cu amabilitatea de la personalul hotelului, ireproșabilă. Ei aveau un obicei, de a ține socoteala celor care vizitau hotelul în felul următor: aveau o hartă cu toate țările de pe mapamond, și înfigeau un ac cu gămălie în țara de unde venea turistul. România nu mai avea loc, era țara cu cele mai multe ace înfipte.
 
Atât soției cât și mie ne plac plimbările lungi pentru a cunoaște mai bine locurile pe care le vizităm. Putem să facem ceva între 10 și 20 de km pe zi. Și din Paddington puteam ajunge pe jos la majoritatea locurilor pe care le aveam pe listă.
 
Am ajuns după-masă, și în prima seară am traversat Hyde Park și am văzut ... coroana...

 
Londra este atât de bine documentată încât articolul meu nu ar aduce nimic nou. Așadar, voi menționa ce ne-a plăcut cel mai mult.
 
1. Istorie
Orașul respiră istorie care se vede  peste tot și este numărul unu în ceea ce te izbește acolo (nicio surpriză aici). Are palate, muzee, catedrale și parcuri. Mica noastră surpriză a fost că la Palatul Kensington care este strict supravegheat. Jumătate din castel este un muzeu (noi l-am vizitat), iar prințul William și familia lui folosesc cealaltă jumătate. Dar chiar peste stradă de palat, am observat o ambasadă - ambasada României (am văzut asta ca pe o măsură de încredere în Romania). Erau și alte ambasade, dar mai departe pe stradă, celelalte clădiri din fața palatului erau case private, la fel de mari ca și ambasada. 
 
2. Sky Garden (grădina din cer).
 

Este o clădire care la ultimele două etaje (34 și 35), se află, ce altceva?, o grădină.

​De acolo am putut vedea Londra de sus.

3. Muzee gratuite.
Au fost pe locul trei după gustul meu datorită ideii, oferind o ocazie  de a vedea lucrări celebre ale celor mai cunoscuți pictori din toate timpurile, precum Picasso, Modigliani și alții. Sper să nu fiu judecat prea aspru, dar nu am fost impresionat de acele picturi glorioase. Și m-a șocat o pânză (considerată pictură excepțională) - niște linii orizontale de diferite culori (bah). Dar aplaud din tot sufletul inițiativa.
La muzeul Tate Modern, am văzut exponatele clujencei Ana Lupaș, care are o cameră întreagă acolo.
https://transilvaniareporter.ro/cultura/artisti-romani-in-noul-spatiu-expozitional-de-la-tate-modern-din-londra-printre-ei-clujeanca-ana-lupas/

​Ȋn muzeul din palatul Kensington (aici am plătit) am văzut ceva ce părea un candelabru, dar era rochia lui Katy Perry (cântăreață britanică), purtată la o recepție.

​Acum 70-80 de ani s-a construit metroul în Toronto și pământul scos a fost aruncat în lacul Ontario, formându-se peninsula Tommy Thompson, aprox 5 km pătrați (5 km lungime, 1 km lățime).
Lacul nu a avut de suferit pentru că este mare, are o suprafața de 19.000 km patrați, al 13-lea cel mai mare din lume. Cu toate astea este cel mai mic dintre Marile Lacuri dintre Canada și USA (doar lacul Michigan nu e pe graniță, și este în USA). Ca exemplu, cel mai mare dintre cele 5 lacuri, Lacul Superior, are peste 82.000 km patrați, suprafața totală a celor 5 lacuri este 244.000 km patrați.
 
Ȋn cei 80 de ani natura a construit un paradis pe Tommy Thompson pentru animale de tot felul. Astăzi este zonă protejată.
 
Animale în parc: coioți, vulpi, iepuri, nurci, castori, căprioare (mici), șoareci și șobolani, lilieci.
Păsări: rațe, gâște și lebede sunt cu sutele (dacă nu cumva mii), apoi de la păsări mici până la păsări mari de pradă ca bufnițe, ulii, șoimi, varietatea este uimitoare.
 
Este o zonă în parc unde se adăpostesc cormoranii. Toți pomii din acea zonă sunt arși, de parcă acolo a căzut o bombă atomică. Motivul este că rahatul acelor păsări este acid și distruge tot. Nu am remarcat la timp rahatul de cormorani de pe capotă, când am parcat mașina lângă parc. Vopseaua mașinii s-a ars acolo.
Autoritățile parcului nu le lasă să se adăpostească decât în acea zonă, distrugându-le cuiburile oriunde în altă parte. Acum vreo 10 ani (dacă îmi aduc bine aminte) paznicii parcului au trebuit să distrugă cam 70 la sută din populația cormoranilor din parc, pentru a proteja alte specii.
Pozele de mai jos sunt de pe un site descriind fauna din parc.

​O colonie de cormorani

​Alte varietăți de păsări…

​Poza de mai jos este a mea, am luat-o în vara asta, 2023.

​Parcul are și propriile lacuri interne, unde sunt specii protejate de pești, căci în lacul Ontario sunt în pericol din cauza unoe specii invadatoare, în special crapul chinezesc. Nu știu cine l-a răspândit acolo.

​De la noi de acasă până la parc sunt cam 5 km, și încă 5 km prin park până la farul de la capăt. Acum 3 ani ne-am încumetat să facem excursia pe jos, 20 km dus – întors.
Ȋn parc

Toronto văzut din parc.

 
Astăzi sunt grăbit, trebuie să rezolv ceva mici probleme înainte să merg la dans (ballroom dancing) în seara asta, dar o să scriu câteva rânduri (mă mănâcă palma) despre lucruri false ce circulă pe internet despre războiul din Ucraina.
Sunt cumva legate de resursele de petrol, și vă spun deocamdată unde sunt cele mai mari rezerve:

1. Arabia Saudită
2. Canada
3. Iran
4. Irak
5. Kuweit
6. Emiratele Arabe Unite
7. Venezuela
8. Rusia
9. Libia
10. Nigeria

Alte clasamente arată o altă ordine, dar cam astea sunt țările. Am ales special un site scris în românește:
https://saccsiv.wordpress.com/2011/05/09/top-10-tari-cu-cele-mai-mari-rezerve-de-petrol-din-lume
 
Menționez că rezervele de petrol și volumul de extracție sunt lucruri diferite. Deci,  vorbind de volumul produs, clasamentul este:

1. Arabia Saudită
2. USA (pe primul loc dacă se consideră petrol+gaz)
3. Rusia
4. China
5. Canada
6. Iran
7. Emiratele Unite
8. Irak
9. Mexic
10. Kuweit

https://www.fanatik.ro/top-10-cei-mai-mari-producatori-de-petrol-din-lume-14487116
 

Nu știu cât de populară este opțiunea de a cumpăra cărți on-line, așa că o să descriu cele 2 alegeri pe care un cititor le are.

1. Varianta electronica eBook (Kindle)

Atunci când se cumpără eBook de pe Amazon, dacă Kindle nu e deja instalat, este o opțiune de a încărca acea aplicație (download). Deci după cumpărare, în mod normal, se poate începe citirea cărții imediat. Dacă se omite instalarea Kindle, este opțiunea de a o încărca ulterior, pe gratis, de la Amazon. Apropo : este bine după cumpărare să se citească o pagină, căci în acel moment cartea este copiată local (pe celular de exemplu) iar mai apoi cartea poate fi citită și în locuri unde nu este legătură la internet (citire off-line).
Fișierul cărții este de tip epub și sunt și alte aplicații care pot citi acesy tip. Cartea nu se poate copia de pe un dispozitiv pe altul, pentru a evita pirateria. Totuși, Amazon permite citirea de pe alte dispozitive (celular, tabletă, calculator) care au instalat contul cu care s-a cumpărat cartea, cu condiția ca Kindle să fie instalat acolo. De fapt Kindle creează o librarie pentru fiecare cititor în baza lor de date, și ține cărțile electronice acolo. Deci, dacă ai cumpărat cartea pe laptop, și vrei să o citești pe celular, se poate, dacă celularul are aplicația Kindle și contul cu care s-a cumpărat cartea instalat. De obicei acel cont este o adresă de email (gmail, yahoo, hotmail, etc.). Deschizi aplicația Kindle și mergi la librăria Kindle (în colțul din stânga sus sunt 3 bare paralele, apeși acolo și ai opțiunea să accesezi librăria ta). Notă : dacă citești o carte, trebuie să o închizi dacă vrei să mergi la librărie și să deschizi altă carte. O carte se poate închide apăsând pe un buton de genul (<), adică, mergi înapoi la librărie.
 
Eu am un cont cu care cumpăr de pe Amazon (este un gmail). Trebuie să menționez că nu știu ce se întâmplă dacă cineva cumpără eBook și nu are cont la Amazon. Poate să o citească pe acel dispozitiv unde a cumpărat, dar nu știu cum ar putea să citească pe alt dispozitiv căci Amazon nu știe că este aceeși persoană.
Un alt avantaj cu eBook este că dacă se distrug toate dispozitivele cuiva, poate să-și recupereze cartea de la librăria personală de la Amazon.
Eu sunt un maniac în citirea de cărți, și când ies la plimbare, mă opresc ici și colo, și dacă am timp și chef, scot celularul și continui citirea cărții. Mai menționez aici că am un anume credit (ca utilizator) la Amazon căci fac revizii (de cititor) la multe cărți citite și nu mă sfiesc să fiu critic dacă am citit o carte proastă (și dau 1 sau 2 stele).

1. Ediția tipărită.

Amazon oferă 2 posibilități pentru autori de a publica cărți tipărite: cu coperți tari, sau normale. Tipul de livrare este Print On Demand, adică tipărire la cerere. Asta înseamnă că se tipărește doar atunci când se cumpără o carte. Ordinul de cumpărare se trimite la tiparniță, apoi cartea se ambalează și trimite la destinatar (trebuie avut grijă ca adresa să fie corectă).
Mi-am cumpărat propria carte ca să văd cum arată și am constatat că Amazon a tipărit-o cu spații mari între rânduri. Am resetat formatarea, cu distanțe normală între linii și cartea a scăzul la volum la jumătate, deci prețul de tipărire a scăzut (acum e 9.99 dolari USA), la fel și prețul de livrare căci cartea e mai ușoară și volum mai mic. 

Am descris în carte evenimente sensibile despre pușcăria politică a tatălui meu și felul cum a clacat din cauza presiunilor acelor timpuri cât și a tragediilor din familie care veneau una după alta. Nu m-am sfiit să vorbesc despre acțiunile dubioase ale armatei din perioada colectivizării când mulți țărani și-au pierdut viața apărându-și pământul, cu întâmplări autentice din satele rudeniilor. Sunt în carte povești cu oameni care au avut de-a face cu Securitatea. Când am ajuns eu să fac față realității am descris sistemul comunist falimentar, de pe poziția unui inginer (eu). Am avut de înfruntat atitudinea unor miniștri și directori importanți pentru care rezolvam probleme și ei mă tratau ca pe un gândac. Apoi, ca membru al Partidului Comunist am avut ceva funcții și am trecut prin momente grele pentru că am gura mare.
 
Nu am scris această carte ca să fac bani, ci ca o plăcere la pensie, îmi place să scriu. Am stabilit prețul de vânzare cât mai jos posibil, la fiecare exemplar vândut mie îmi revin câțiva cenți. Ediția electronică (ce poate fi citită pe celular, tabletă sau calculator) este în jur de 3 euro, fără costuri suplimentare. Ediția tipărită este în jur de 13 euro plus costul livrării la domiciliu. Fratele meu a cumpărat de pe site-ul din Franța și mi-a spus că a costat în total 101 lei, ce include tipărirea cărții și primirea ei la domiciliu (în 10 zile de la comandă). Poate fi un pic pipărat pentru cititorii din Romania, dar costul e stabilit de valorile din vestul Europei și America de Nord, nu am putut să o public prin edituri din Romania, descris mai jos.
 
Pentru cumpărare se pot folosi butoanele de sub poza din partea superioară a paginii, sau unul din link-urile de mai jos.
 
US:   https://www.amazon.com/dp/1775328880
Canada: https://www.amazon.ca/dp/1775328880
Franța:  https://www.amazon.fr/dp/B0CF65DDK6
UK:   https://www.amazon.co.uk/dp/B0CF65DDK6
 
Dacă aveți de gând să cumpărați cartea, sub poza cărții este un buton pe care puteți apăsa ca să citiți primele pagini, și cumpărați doar dacă vă place. După ce apăsați pe buton, se afișează coperta cărții, iar după ce apăsați pe copertă puteți folosi săgețile «sus» , «jos», sau «pg dn (pagină jos)», «pg up (pagină sus)» pentru navigare. La varianta electronică, Amazon permite citirea a 10 la sută din carte, care la ACESTE VIEȚI este : introducerea, prima poveste, și jumătate din a doua. Indiferent ce variantă vreți să aveți, sugerez să citiți primele pagini la varianta electronică (Kindle).
 
 
Iar acum, pentru cei interesați de o lectură mai lungă, aventura publicării.
 
Am terminat cartea ACESTE VIEȚI în iunie, și publicarea ar fi trebuit să fie câteva ore, însă a durat 2 luni.
Am găsit 2 posibilități pentru a lucra cu o editură în Romania, dar nici una nu se potrivea pentru mine.

1. Cele mai multe edituri ar fi fost tentante, dacă aș fi locuit în Romania. Pentru cei care nu știu, eu locuiesc în Canada.  Editurile românești acceptau să o tipărească, cu condiția unui număr minim de exemplare. Apoi ar fi însemnat să am o lansare de carte, iar cu cele rămase să încerc să le vând singur, fie găsind o librărie să le accepte, sau să imi fac reclamă cumva și să mă ocup singur de expediere la destinatar. Dar eu vin în România o dată pe an, câteva zile. Nu s-a potrivit pentru mine.

 

1. Tipărire la cerere. Adică editura păstra manuscrisul cărții în baza lor de date, împreună cu poza copertei, și ar fi tipărit doar atunci când cineva cumpăra cartea, așa cum face Amazon (Print On Demand). Dar condițiile cerute au fost peste nivelul meu de acceptare. Trebuia să plătesc o sumă pentru a devenui membru al utilizatorilor editurii, apoi o sumă lunară pentru a-mi menține statutul. Când nu mai plăteam abonamentul, ștergeau fișierul cu cartea mea din baza lor de date. Ȋn plus, trebuia să-mi creez un cont de bancă în Romania pentru a încasa eventualele vânzări. Prea complicat.

 
Următoarea încercare a fost cu Amazon, care oferă totul pe gratis pentru că venitul lor e un procent din vânzări, însă ei nu publică în românește.
 
Următoarea încercare a fost Ingram Spark, a doua companie ca importanță în lume de publicare de cărți la cerere (print on demand), și ei pretind că publică și în românește. Deci am setat cartea pe site-ul lor, și aprobarea urma să fie maxim 3 zile. După două săptămâni nu au validat cartea, era încă în așteptarea validării. Am înțeles că era aceeși problemă, nu aveau cum să valideze texte scrise în românește. Ȋn plus, ei sunt doar intermediari, și își iau și ei partea, minimul acceptat de ei era 25 dolari pe exemplar. Am renunțat, era prea scump, și cred că nu au găsit canale să accpte manuscrise românești.
 
M-am întors la Amazon, care are tot pachetul : tipărire, distribuție, expediție, și fiindcă nu sunt intermediari, prețul minim acceptat este bunicel (zic eu).
Trebuia să aflu cum să ocolesc piedecile de a publica în româmește.
Am studiat cum validează ei limba în care e scrisă cartea. Dacă e scrisă în engleză (și presupun că și în limbi de circulație importantă, cum ar fi spaniola, franceza, chineza, araba…) robotul lor caută în text anumite elemente de ură, instigare la violență sau alte chestii din astea. Dar pentru limbi cu circulație mai mică nu fac așa ceva. Și am aflat că tot ce verifică esta metadata. Metadata este modalitatea de găsire a cărții de către potențialii cititori, care implică titlul, subtitlul, și cuvintele cheie furnizate de autor. Amazon acceptă 7 fraze (sau cuvinte) cheie.
Exemplu : dacă autorul spune că o frază cheie pentru găsirea cărții lui este : “istoria estului Europei în comunism” și este scrisă în bulgară, atunci este o carte în bulgară. Dacă acea frază este în românește, atunci cartea este în românește. Problema mea era că primul lucru care trebuie ales când vrei să publici o carte pe Amazon este limba, ori româna nu este în listă. Dacă alegeam o altă limbă, doar ca să trec de etapa asta, și scriam titlul, subtitlul și cuvintele cheie în românește, refuzau publicarea : nepotrivire între limba de publicare și metadata.
Pentru mine toate aceste modele de căutare nu au valoare, căci eu o să spun potențialilor cititori unde poate fi găsită cartea, și anume, link-urile scrise la începutul articolului. Tot ce îmi trebuia era să trec de etapa asta de verificare!!!
Așa că am ales cea mai aproape limbă de românește ce era în listă, de mică circulație, Romansch, o limbă derivată din latină vorbită prin Elveția.
Com m-am descurcat cu metadata?
Titlul ACESTE VIETI poate fi interpretat ca un nume de persoană în mintea robotului ce verifica metadata. Apoi, am șters subtitlul, iar ca și cuvinte cheie le-am ales pe acelea care sunt la fel în toate limbile, cum ar fi Romania, Ceausescu, comunism.
Am trecut de această etapă și am publicat cartea în românește pe 12 august, pe Amazon. Am verificat, cumpărând eu însumi cartea, și totul e așa cum trebuie, robotul face verificări să valideza cartea, dar nu schimbă nici măcar o virgulă. Cartea e bine merci  în românește, mai puțin conversația sătenilor – în grai ardelenesc.
 
Ȋn articolul următor o să scriu despre cum puteți profita de varianta electronică, pentru cei interesați să citească pe ecran.